tagore

XII

Timpul alergării mele-i lung; calea este lungă.
Am ieşit pe aripile primei raze de lumină şi mi-am urmat
călătoria peste singurătăţile lumilor, lăsându-mi urma
în mulţimea de stele. Drumul cel mai depărtat mă poartă
chiar aproape Tine şi unduirea cea mai măiastră duce la
desăvârşita-Ţi simplitate.
Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte de
a ajunge la a sa; el trebuie să rătăcească prin toate
lumile dinafară pentru a ajunge la altarul dinăuntru.
Mi-am lăsat ochii să rătăcească departe, înainte
să-i închid şi să spun: Eşti aici!
Această întrebare, această aşteptare, izbucneşte
într-o mie de fluvii de lacrimi şi inundă lumea sub valul
acestei credinţe: Sunt Eu!

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/