tagore

VII

Cântul meu şi-a despuiat podoaba. Eu nu mai pun
trufie-n el. Podoabele-ar împiedica unirea noastră,
s-ar pune-ntre noi şi foşnetul lor ar acoperi glasul Tău.
Mândria-mi de poet moare de ruşine la vederea Ta.
O! Stăpâne-Poet, m-am aşezat la picioarele Tale!
Ca să fie viaţa mea simplă şi limpede, un flaut de trestie
pe care-l umpli cu muzica Ta.

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/