tagore

III

Dar cum Tu însuţi cânţi, Stăpâne, eu asta nu mai
ştiu. Şi-ascult mereu în tăcută uimire.
Lumina muzicii Tale luminează lumea. Suflarea
vieţuitoare a muzicii Tale se rostogoleşte din cer în cer.
Sfinţitul val al muzicii Tale peste zidurile de piatră
luminează şi inundă.
Inima-mi doreşte să se-nlănţuie cântului Tău, dar
geme-n van înspre cuvânt. Aş vorbi... Dar nici-un cuvânt
nu ia fiinţă pe limba mea şi plâng ruşinată. Ah! Tu mi-ai
robit inima, Stăpâne, în apele nesfăşite ale muzicii Tale!

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/