tagore

II

Când îmi porunceşti să cânt, mă semeţesc de
trufie; dar privesc spre faţa Ta, şi lacrimile-mi umplu
ochii.
Tot ce-i aspru şi urât din viaţa mea se preface-n
armonie şi adorarea mea îşi deschide aripile, ca o
pasăre bucuroasă în zboru-i pe mare.
Ştiu că îţi place cântecul meu. Ştiu că, drept
cântăreţ, am învoire-n faţa Ta.
Cântul meu într-aripat ajunge la picioarele Tale pe
care nu mai nădăjduiam să le ating.
Beată de bucuria asta de-a cânta, îmi pierd firea şi
Te numesc prieten, pe Tine, Dumnezeul meu!

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/