tagore

I

Tu m-ai conceput nesfârşită, aşa a fost plăcut naintea
Ta: o gingaşă cupă ce-o deşerţi şi o-ndestulezi mereu
cu proaspătă viaţă,
Un flaut de trestie sunând pe dealuri şi prin văi,
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-Ţi atingere, inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru daru-Ţi nesfârşite, ca să pot eu primi,
am doar mâinile-astea strâmte. Şi timpurile trec şi Tu-mi
dăruieşti şi mereu rămâne loc pentru a umple.

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/