PSIHOTERAPIE TRANSPERSONALA

Un fapt ignorat de “stiinta oficiala” occidentala care este copiata si in Europa de Est este ca omul este un conglomerat de corpuri: mental, fizic, emotional,energetic, intuitiv sfere ce se combina in om intr-un ansamblu dar care actioneaza in totalitate fiecare cu specificul sau.
Astfel personalitatea optima va aloca un timp si disponibilitate si actiune spiritului , emotionalului s.a.m.d. va echilibra activitatea intelectuala de baza in zilele noastre-in totala opozitie cu zorii umanitatii-cu cea fizica si cu celelalte si rezultatul va fi o dispoziție de bine, de fericire si de sens..un sens pe care omul modern aproximativ in totalitate l-a pierdut.De aici din lipsa sensului provine si criza actuala.

Intocmai cum spuneau strabunii geto-daci cauzele bolii trebuie cautate in spirit , in aspectul energetic si acolo trebuie sa inceapa vindecarea.
Astfel uneori putem simti o indispozitie , durere in corp, de cap si ne vom simti ca atare prost, vom gandi pe cale de consecinta diferit decat in starea optima sau normala.Desi pare paradoxal insa pentru mintea liniara, conventionala actiunea care restabileste echilibrul nu este de a perora la nesfarsit intr-un infinit dialog interior ci de a a actiona fizic, energetic, emotional…deci de a restaura starea buna din celelalte compartimente, mărimi ale fiintei, dimensiuni aflate in corelatie.

Un exemplu este si actiunea energetica generic numita <<deochi>>Urmarind constient transformarile psihofiziologice din organism putem constientiza momentul cand acestea se produc;apoi ignorand acele “vriti” vartejuri energetice resimtite si in sfera mentalului actionam terapeutic, energetic prin accelerarea vibratiilor, rugaciune sau maturari locale, facem ceva fizic, sport, o alergare, un joc, o deplasare.
De întocmai mental putem ignora sau amana gandurile provocate de vriti pentru mai tarziu…a nu te lasa dominat de starea momentana..ulterior ajungi sa realizezi ca in fapt demersul cognitiv ce ti se parea urgent e global irelevant, nenecesar.
Similar este in cazul unei certi, al unor discutii contradictii.
Esential este abandonul actiunilor mentale in favoarea unora intuitive, emotionale, sau fizice ….asemenator cu comportamentul anterior stadiului operatiilor formale cand copilul gasea solutii ce azi il pun in incurcatura pe adultul care a devenit.

Uneori comportamentul intuitiv poate parea paradoxal adultului rationalizat excesiv: a nu te contrazice in ce ai spus candva sau actionat…un fel de aplicare a unei logici clasice: a principiului necontradictorialitatii in firul gandurilor, actiunilor, o incercare de a se mentine pe acest fir, pantru ca altfel subiectului considera ca “nu ar avea suita in idei, nu ar fi consecvent cu sine insusi” si urmareste pastrarea vechilor conceptii si idei uneori “fortand realitatea” sa intre in schemele inguste sau neconcordante cu realitatea fata de copiii care iau idei noi din mediul inconjurator fara vreo grija pentru edificiul castelului de carti temporare de joc ridicat .In schimb ei vor fi cel mai bine adaptati la mediu , vor veni in consecinta cu ideile noi cele mai bune, vor avea perspectiva cea mai proaspata.

Ca in general in realitate comportamentul inuitiv poate parea sau este chiar paradoxal adultului.Am putea spune ca copilul se adapteaza cel mai bine mediului fata de adult care este impiedicat de o majora piedica:preocuparea excesiva de sine, de imaginea de sine:ce va spune mulțimea despre asta?ce va zice despre mine?ce poză isi va forma despre mine? O sa scad in ochii lor?daca fac asta? …
Tot felul de griji, prejudecati, tabuuri si complexe care-l acapareaza si influenteaza si rationamentele in sens negativ pentru ca omul tine la acea fotografie pozitiva despre sine, chiar superioara , stima de sine, egoul exacerbat.

_________________
Dream on!

am gasit azi un comentariu pe tema .psihologul american evidentiaaza complexul "copilului bun" ..adica dezvoltarea personalitatii copilului sub niste precepte parentale absurde.. in care evident bun inseamna ce le convine parintilor dar si o "bunatate fortata"...parintii il forteaza pe copil sa gandeasca unipolar nu multipolar ori bipolar ceea ce ii dauneaza in viata incercand mereu sa faca bine si sa nu faca rau nimanui nici daca este vorba de supravietuire..de aici si faptul ca unele persoane se descurca mai bine in situatii stresante..parintii il sporesc pe copil intr-un mediu protejat , atipic si ideal oarecum insa intrarea in viata va insemna desteptarea la o realitate mai dura pentru care este pregatit disfunctional..
ex. un prizonier de razboi declara ca in copilarie i se spunea mereu in jur sa nus-i schimbe parerea ceea ce insemna ca nu normal, e o gandire de femeie..:P

_________________
Dream on!