Prietenii tai... Cati din interes? Cati adevarati?

In cercul de relatie al oricaruia se afla oameni si oameni..voi aveti si prieteni pentru care ati baga mana in foc? Dar cei care apar doar cand au trebuință de voi?

_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Se spune ca prietenia intre adulti se face doar prin interes, iar singurele relatii de prietenie sincera si de durata se fac pana la adolescenta. O fi adevarat?
Oricum eu am avut surpriza sa aud pe cineva spunand "prietenii de'o viata (adica din copilarie, caci personajul era de'o seama cu noi) nu se compara cu prietenii facuti de curand"... cu care sunt integral de acord... dar totodata inteleg din asta ca toate persoanele de'acum in colo vor trece printr'un filtru foarte sever si teste de incredere extraordinar de dure pana sa devina prieteni adevarati... deci cu timpul devenim mai suspiciosi si mai putin toleranti fata de ceilalti, deci mai putin deschisi la noi prietenii... cam trist...

Revenind la topic, eu una am foarte multi prieteni pentru care as baga mana'n foc, facuti ce'i drept in liceu. Si din pacate pt mine, in acelasi timp, ma atasez mult prea repede de oameni si am incredere in ei mult prea devreme fata de standardele celorlalti... si prin asta pierd mult I guess.

Cat despre prieteniile facute pe interes... nu stiu daca poate fi vorba de pe acum de ele... pentru ca deocamdata niciunul dintre noi nu are pozitii îndeajuns de inalte, sau are ceva suficient de mare de oferit, astfel incat sa creem relatii pe interes... nu?

_________________
Daca scena e a lor, http://www.youtube.com/watch?v=qfU8wCMwoiU atunci locul de sub scena este rezervat pentru mine si prietenii mei rozatori.

In ziua de azi cred ca destul de putini oameni isi mai "ofera" prietenia neconditionat...putini sunt cei care-si mai ajuta asa-zisii prieteni fara sa se gandeasca la ceva in schimb..sau poate doar ca il ajut acum pt ca nu se stie cand o sa am nevoie de el...din pacate mi-am dat seama ca cei pe care ii crezi prietenii tai nu prea-ti mai sunt prieteni cand trebuie sa te ajute..tot momentul isi gasesc altceva de facut..si cei pe care e posibil sa nu-i vezi chiar asa de apropiati sunt acolo, fara ca tu sa iti dai seama macar (cel putin pt moment)...din cate vad in jurul meu, mai rapid te ajuta un strain decat un prieten...poate ca nu tot timpul, dar in majoritatea cazurilor am vazut ca asa este..si e cam trist :-|

dar ca sa nu ramanem singuri, e bine sa ne tinem si amicii aproape...macar zambim cand suntem in preajma lor si asta este o modalitate de a ne bucura de viata,nu? Si ca sa inchei, cred ca adevaratii prieteni pe care ii avem sunt rudele...si aici ma refer la parinti, frati, surori...si, de ce nu, poate si iubitii...sau sotii...alaturi de care suntem sau vom fi alaturi toata viata :-D

_________________
Primul pas pentru a nu fi nefericit este sa nu ai timp sa te gandesti la nefericire.

Ei haide, poate ca te invarti in cercuri nu foarte.... prietenoase. Eu una inca mai cred in prietenia sincera, neconditionata. Si nu mi se pare chiar asa de condamnabil sa ajuti un prieten in speranta ca si el te va ajuta la randul sau... pentru ca in fond, prietenia inseamna un schimb, nu o cerere/oferta.

Totodata, mi se pare ca cel mai adevarat prieten nu te ajuta cand ai nevoie... ci te sprijina ca sa te poti descurca singur!!!

_________________
Daca scena e a lor, http://www.youtube.com/watch?v=qfU8wCMwoiU atunci locul de sub scena este rezervat pentru mine si prietenii mei rozatori.

	Molkisha a scris:
	Totodata, mi se pare ca cel mai adevarat prieten nu te ajuta cand ai nevoie... ci te sprijina ca sa te poti descurca singur!!!

Poate ca asa este...si o forma de ajutor e si cea in care iti este alaturi si te asculta si te lasa sa plangi ca sa te descarci..nu m-am referit neaparat la a face ceva in locul tau...

Probabil ca ar trebui sa mai schimb si cercurile :-P

dar nu vorbeam numai din proprie experienta, ci si din ce vad in jurul meu = din ce imi povestesc alti cunoscuti :-)

_________________
Primul pas pentru a nu fi nefericit este sa nu ai timp sa te gandesti la nefericire.

Am inteles.

Ar mai fi ceva. Parerea mea e ca nu ar necesită blamati toti cei care fug de responsabilitatea de a fi alaturi de prietenii sai... pentru ca fiecare are problemele sale pe care trebuie sa le rezolve la randul sau si fiecare persoana face ceea ce poate pentru celalalt, indiferent de bunele intentii pe care le'ar avea.

De ex... un prieten vine la mine sa se planga ca l'a parasit prietena, iar eu maine am un examen foarte important. Gandindu'ma din punct de vedere instinctual, cu cea mai mare placere l'as asculta si mi'as baga picioarele in el de examen. DAR, gandind obiectiv, el poate sa se planga si 5 minute in loc de 5 ore, si a doua zi ii va trece fara probleme... dar examenul meu e mult mai important si poate sa depinda chiar viitorul meu de el...

Iiiin fine, e clar ca depinde foaaarte mult de situatiile concrete!

PS. Sau nu cred ca as fi de vreun folos sa dau sfaturi cuiva, cand eu sunt intr'o situație psihica jalnica...

_________________
Daca scena e a lor, http://www.youtube.com/watch?v=qfU8wCMwoiU atunci locul de sub scena este rezervat pentru mine si prietenii mei rozatori.