Povestea lui Nicolae

Povestea lui Nicolae

Demult, într-o cetate, un om trăia
în săracia cea mai mare,
însă neîncetat apusa avuţie îl împungea
în coastă ca de pildă o vie amintire.

Trei nestemate cu fină tăietură,
fecioare împodobite cu ghirlande
de toporaşi şi liliac, erau comoară
unui părinte ademenit de negre unde.

Căci ispitit fiind de cel lipsit de iubire
a cugetat prin gândul unui pierzător
să schimbe preabunul dar de curăţie
în joc de patimi de trup aţâţător.

Şi era hotărât să ducă la îndeplinire
această socoteală făr de minte,
ca trist răspuns la sărăcire,
neîmpăcat cu-atâtea lipsuri crunte.

Dar Cel care veghează cu iubire
şi doritor de a scăpa pe păcătos,
trimite ajutor nepreţuit pe Nicolae
ca să lucreze cu adânc folos.

Cu înţelegere profundă a firii omeneşti,
smerit s-ascundă o milostivire,
pe o fereastră la miezul nopţii
aruncă mulţi galbeni într-o legătură.

Când omul a găsit în zorii zilei darul,
plin de mirare, dar în cuget ruşinat
şi-a amintit de Domnul său,
iar în genunchi iertare a strigat.

Fata cea mare în nuntă curată a intrat,
iar Sfântul în plăcere se gândea
să mai înfăptuiască înc-odat
acelaşi gest şi pentru a doua.

Iarăşi unire de aur s-a binecuvântat de sus,
dar omul, în fericire petrecut,
s-a pus de strajă într-un loc ascuns
ca să asiste la un gest tăcut.

Binefăcătorul a lăsat nepreţuitul dar,
şi omul cunoscându-l cine este,
potop de mulţumiri deschise în izvor,
le revărsa prin unde de poveste.

Dar Sfântul l-a ridicat pe om de jos
şi jurământ de taină a dispus,
căci este doar ucenic al lui Christos,
iar Celui Unic e cuvenit să dăm prinos.

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/