PENTRU O PEDAGOGIE MODERNA

Desi alese aparent aleator notiunile nu sunt la intamplare.
Surpriza a constituit-o tabloul reprezentarilor realizat la urma care a pus in evidenta in mod limpede si probat cu raspunsurile elevilor legaturile solide dintre notiuni asa cum sint ele reprezentate in interior.
Sigur ca concentrarea atentiei pe notiuni ca eu , spirit, scopul meu in viata desi aparent simple exercitii de clasa declanseaza in fapt o metaanaliza , o introspectiee profunda.. chiar si dincolo de raspunsuril mai mult sau mai putin sincer sau profund dat la ora..dincolo de orizontul temporal al orei de predare, dincolo de cel al cursurilor si chiar dincolo de ziua respectiva, cu reverberatii in urmaoarele perioade ale viettii, luni, ani.
De altfel la aceasta varsta ele reprezintă si preocuparile profunde ale liceanului.
Analiza interioara realizata de adolescent este unul din scopurile declarate ale acestui demers psihopedagogic.
“Dar eu ? Cum ma vad … cum ma reprezint in imaginatie..cu ceanume ma identific..cine sint eu de fapt?
Care este scopul meu in viata?De ce am venit pe pamant?
mi-am stabilit de fapt un scop…unul sau cateva precise?
Cum imi imaginez eu anul, anotimpurile? Ca un cerc, patrat, elipsa?”

Aceste intrebari framanta mintea adolescentului zile si ani intregi…
Ele il framanta in mod natural in viata.
Acum profesorul joaca rolul unui catalizator si asemenator unui mag din vechime redeclanseaza , accelereaza procesul intrebarilor si demersurilor interioare si ca un alchimist transforma obiectul procedului- elevii insa pe parcurs are spriza sa constate ca si el insusi , subiectul s-a transformatt in interactiune..
De fapt fizica moderna arata ca nu exista experienta perfect obiectiva , neafectata de constiinta , de observator.
Insasi fenomenul observarii determina fluctuatii cuantice demonstrate- fenomen numit colapsare, prin care particulele colapseaza intr-o anumita situație cuantica determinata, in urma interactiunii dintre observator si sistemul observat, formă ignorat de stiinta oficiala occidentala timp de 2000 de ani .

Orice analiza stiintiffica nu numai ca nu trebuie sa ignore interferentele ci trebuie chiar sa accentueze pe acestea sa le studieze adânc si sa traga concluziile rezultante.
Caracteristic epocii clasice a pedagogiei era tocmai ignorarea acestui fapt .
Insa psiopedagogia in tendintele ei moderne reconsidera aceasta pozitie si aseaza in prim plan interactivitatea, nu acumularea informatiilor.
Aceasta pleca de la o conceptie gresita, mecanicista si materialista derivata din curentul pozitiist din secolul 18 dar si dintr-un ev mediu in care putinele cunostinte ce circulau , ramasite ale trecutului glorios al antichitatii in aceasta epoca barbara erau scrise de mana ( iar de la aparitia tiparului –tiparite in carti) si memorate intr-un grad cat mai mare de asa –numitii memoratori
Omul era vazut mai mult ca un corp dect ca un spirit, intr-un mod distorsionat de religie si neorectat de stiinta care era intru totul acaparata de religie.
Un profesor nu este un robot vorbitor , un rezervor de cunostinte care sint varsate in receptorul elev , un profesor adevarat realizeaza o mutare in dispoziția de constienta a elevului , il invata si il poarta inr-o calatorie a spiritului.
Profesorul nu sta pasiv , el interactioneaza , initiaza, are rolul de a face elevul in primul rand sa gandeasca, sa gaseasca strategii, sa faca sa treaara in interior luminitele cunoasterii, curiozitatii si imaginatiei, sa tresalte dorinta profunda a omului de cunoastere , sa trezeasca fascinatia pentru cunooasterea misterelor acestui Univers minunat.
Insasi scopul sufletelor care traverseaza vietile este de a invata continuu si a se transfoma- dupa cum reveleaza C. G. Jung .

_________________
Dream on!