Ochelari trandafirii

Se spune ca sunt doua modele de persoane cele care se lasa duse de val si cele care sunt impotriva valului,insa daca ai un gand care te-a vrajit si doresti sa il impartasesti cu noi, lasa-ma sa cred ca faci parte dintre cei care creeaza valul! :-)

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Ultima modificare efectuata de catre Ciprian Dumitru la 27/05/2008 00:49, modificat de 1 data in total

Dorinta

Treci calm peste zgomote si graba si aminteste-ti cata pace poate fi atunci cand este liniste
Fii in bune raporturi cu toti oamenii fara sa te umilesti. Spune adevarul cu calm si claritate; si asculta-i pe
ceilalti, chiar si pe cei galagiosi si ignoranti; chiar si ei au o poveste de spus. Evita ființele vulgare si
agresive; astea oprima spiritul. Daca te compari cu ceilalti risti sa devii orgolios si sever, fiindca exista
intotdeauna persoane mai bune sau mai rele decat tine. Bucura-te de rezultate la fel ca si de proiectele tale.
Pastreaza-ti interesul pentru munca ta oricat de umila ar fi; este tot ceea ce posezi in mod real pentru a
schimba soarta timpului. Fii prudent in afacerile tale fiindca mulțimea e plina de curse. Cu toate acestea nu-ti
pierde capacitatea de a distinge virtutea; numeroase persoane lupta pentru idealuri mari; si peste tot viata este plina
de eroi. Fii tu insuti. Mai ales sa nu exagerezi dar nici sa nu fi cinic in ceea ce priveste dragostea; deoarece in
ciuda tuturor ariditatilor si deziluziilor vietii aceasta este perena ca si iarba. Accepta cu bunavointa toate
invataturile care deriva din experienta, lasand cu un suras senin lucrurile tineretii. Cultiva forta spiritului pentru
a te apara impotriva ghinioanelor neprevazute.Dar nu te chinui cu imaginatia. Multe temeri izvorasc din
oboseala si din singuratate. Chiar si intr-o disciplina morala fii calm cu tine insuti. Tu esti un fiu al universului
nu mai putin decat arborii si stelele deci tu ai dreptul sa fii aici. Si daca ti-e clar sau nu, sa nu ai dubii ca
universul ti se explica asa cum trebuie. Deci sa fii impacat cu Dumnezeu, oricum tu esti cel care il concepe, si
oricare ar fi luptele si aspiratiile tale, conserva pacea cu sufletul tau chiar si in confuzia zgomotoasa a vietii.
Cu toate amagirile sale, treburile ingrate si visele infranate, este inca un lucru nemaipomenit. Fii atent.
Incearca sa fii fericit.

Gasita in antica biserica din Sao Paolo - Baltimora; datata 1692

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Traieste cu entuziasm

Tineretea nu este o perioada a vietii, este o forma a gandirii, este o conditie a vointei, este o capacitate a
imaginatiei, o forta pura de sentimente, o preponderenta a curajului asupra timiditatii si a aspiratiei de
aventura asupra iubirii. Nimeni nu devine batran pur si simplu pentru ca traieste un anumit numar de ani,
indivizii imbatranesc doar fiindca renunta la idealurile lor. Anii rideaza pielea, dar renuntarea la entuziasm
rideaza inima(sufletul). Preocuparea, dubiul, neincrederea, teama si disperarea te fac sa-ti pleci capul si sa
respingi spiritul ce vrea sa se inalte. Chiar si la 60 de ani ca si la 16 exista acolo in inima fiecarei fiinte umane
dragostea pentru minunatie, surpriza placuta a stelelor si a lucrurilor si a gandurilor ce se aseamana stelelor,
neimblanzita provocare a evenimentelor, nesecatul apetit tineresc pentru acel dupa si bucuria jocului vietii.
Suntem tineri asemeni credintei noastre, batrani asemeni indoielii noastre, tineri asemeni increderii in noi
insine, batrani asemeni temerilor noastre, tineri asemeni sperantei noastre, batrani asemeni deziluziei
noastre. Ramaneti tineri pana cand sufletul vostru va fi receptiv la mesajele frumusetii, bucuriei, maretimii si
fortei naturii, a omului si a infinitului. Cand totul va fi la pamant, cand cel mai ascuns unghi al sufletului vostru
va fi acoperit de zapada pesimismului si de gheata cinismului, doar atunci veti fi intr-adevar batrani. Si
Dumnezeu sa fie milostiv cu sufletul vostru.

Samuel Ullman

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Masura unui OM( omului)

Nu e criticul cel care conteaza, nu e omul care arata de ce cel puternic cade sau unde creatorul putea sa faca
mai bine. Meritul apartine omului care se afla in arena; al carui chip este insemnat de praf si de sudoare; care
lupta curajos; care greseste si care poate cadea inca, deoarece nu exista cucerire fara erori sau slabiciuni,
dar care lupta intr-adevar pentru a se realiza, care cunoaste marele entuziasm si marea credinta, care
actioneaza pentru o cauza nobila, care mai presus de toate cunoaste intr-un final triumful inaltelor tinte, si
care in cel mai rau caz, daca greseste, cade cel putin glorios, astfel incat locul sau nu va mai fi alaturi de
sufletele timide si tematoare care nu cunosc nici victoria si nici infrangerea.

Theodore Roosevelt

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Daca

Daca reusesti sa nu-ti pierzi capul
cand toti in jurul tau si-l pierd
Si tu esti acuzat
Daca reusesti sa ai incredere in tine insuti cand toti se indoiesc de tine
dar sa tii cont de neincrederea lor;
Daca reusesti sa astepti fara a te plictisi de asteptare,
sau fiind calomniat sa nu raspunzi cu calomnie
sau fiind detestat sa nu te abandonezi aversiuni

pentru a nu te arata prea bun si nici vorbind prea intelept;
Daca reusesti sa visezi fara a fi stapanit de vise;
Daca reusesti sa te gandesti fara a face din gandurile tale un final
Daca reusesti, intalnind Succesul si Infrangerea,
sa tratezi acesti doi impostori in acelasi fel;
Daca reusesti sa suporti sa auzi adevarul spus de tine
rastalmacit de raufacatorii care fac curse pentru prosti,
sau sa vezi lucrurile pentru care ti-ai distrus viata
si sa te umilesti si sa le refaci cu instrumentele tale acum uzate
Daca reusesti sa faci o singura legatura a victoriilor tale
si sa risti totul pe-o carte,
si sa pierzi si sa reiei de unde incepusei
fara a spune nici macar un cuvant despre ce ai pierdut;
Daca reusesti sa-ti infranezi inima,
si nervii, si energiile tale pentru a te tine drept
chiar si dupa multa vreme de cind nu te mai simti in stare
si sa rezisti cind in tine nu mai este nimic altceva
decat vointa ta ce-ti repeta rezista;
Daca reusesti sa vorbesti plebei fara a-ti pierde onestitatea,
sau sa te plimbi cu regii fara a-ti pierde simtul comun;
Daca atit prietenii cit si dusmanii nu te pot rani;
Daca pentru tine conteaza toti oamenii, dar nici unul prea mult;
Daca reusesti sa umpli minutul inexorabil
cu un ocazie de 60 de secunde
a ta va fi lumea si tot ceea ce este-n ea,
Si tot ceea ce conteaza mai mult, vei fi un Om fiule.

Rudyard Kipling

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Omul de astazi si copilul de ieri
Lasul de astazi
este copilul care batjocorea ieri
Zbirul de stazi
este copilul frustrat ieri
Impostorul de astazi
este copilul pe care nu-l credeau ieri.
Cuceritorul de astazi
este copilul care era asuprit ieri.
Indragostitul de astazi
este copilul care era incurajat ieri
Justitiarul de astazi

omul care nu era calomniat ieri
Comunicativul de astazi
este copilul care nu era luat in seama ieri.
Inteleptul de astazi
este copilul care era invatat ieri.
Indulgentul de astazi
este copilul pe care-l iertau ieri.
Omul care respira dragoste si frumusete
este copilul care traia si ieri in bucurie.

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Cea mai mare teama a noastra

Teama noastra cea mai profunda nu este aceea de a fi neadaptati. Teama noastra cea mai mare este ca noi
suntem capabili peste masura. Ceea ce ne sperie este lumina noastra, nu intunericul nostru. Ne
intrebam:*Cine sunt eu pentru a fi genial, magnific, plin de talent, fabulos?* In realitate, cine esti tu pentru a nu
putea fi asta? Tu esti un fiu al Universului. Jocul tau de-a micsoratul nu serveste lumii. Nu este nimic de
lamurit in a te subestima astfel incat ceilalti sa se simta nesiguri linga noi. Noi suntem facuti pentru a straluci
asa cum fac copii. Noi suntem facuti pentru a permite manifestarea gloriei universului care este in noi. Nu
doar in citiva dintre noi, ci in fiecare dintre noi. Si cind permitem luminii noastre sa straluceasca, noi,
inconstient, permitem altor persoane sa faca acelasi lucru. Cind ne eliberam de temerile noastre, prezenta
noastra ii elibereaza automat si pe ceilalti.

Nelson Mandela

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Pietrele

Odata un profesor al Scolii Nationale pentru Administratie Publica a fost contactat pentru a tine un curs de
formare a " Planificarii eficient a timpului" unui grup de 15 directori ai unor importante companii americane.
Cursul facea parte din una din cele cinci sectiuni ale zilei lor de formare , si profesorul avea la dispozitie doar
o ora "pentru a face lectia". In picioare, in fata acestui grup de elita ( pregatit pentru a nota tot ceea ce
expertul avea sa-i invete), batrinul profesor ii privi cu atentie pe fiecare in parte, apoi spuse: " acum vom face
un experiment". Dedesubtul mesei ce-l separa de elevi, batrinul scoase un recipient mare din sticla, de peste
4 litri si-l aseza usor in fata lui. Apoi scoase o duzina de pietre de marimea unor mingi de tenis si pe rind le
puse usor in vas.Cind acesta a fost umplut pina la virf astfel incit era imposibil sa mai adaugi o singura piatra,
ridica usor ochii spre elevii sai si-i intreba: "Este plin acest vas?" Surizind toti au raspuns "Da". Astepta citeva
secunde si adauga: "Intr-adevar?" Atunci se apleca din nou si scoase de sub masa un alt vas, de aceasta
data plin de pietris. Prudent varsa acele pietricele peste pietrele din debutantul vas si apoi misca usor vasul.
Pietricelele se infiltrara printre pietre pina la fundul vasului. Batrinul profesor ridica din nou privirile spre
auditoriul sau si intreba: "Acest vas este plin?" De aceasta data minunatii sai elevi incepura sa inteleaga
rationamentele sale. Unul dintre ei raspunse: "Probabil ca nu". "Bine" raspunse batrinul profesor. Atunci se
apleca din nou si de aceasta data scoase de sub masa un sac cu nisip. Cu atentie varsa nisipul in vas. Nisipul
umplu spatiile dintre pietre si pietricele. Inca o data profesorul intreba: "Acest vas este plin?". De data
aceasta, toti laolalta, elevii sai raspunsera fara a ezita: "Nu!". "Bine" adauga batrinul profesor. Si cum elevii sai
prestigiosi deja se asteptau, lua cana de apa care se afla pe masa si umplu vasul. Batrinul profesor ridica
atunci privirile spre grup si intreba: " Ce adevar mare ne demonstreaza acest experiment?" Cel mai viclean,
cel mai istet dintre elevii sai, gindindu-se la tematica cursului, spuse: "Demonstreaza ca si atunci cind credem
ca agenda noastra este plina, se pot adauga alte intilniri sau alte lucruri noi de facut.""Nu" raspunse
profesorul. "Nu este aceasta. Marele adevar care este demonstrat prin acest experiment este urmatorul: daca
nu sunt asezate mai intii pietrele mari in vas nu poate fi pus restul" . Se facu o liniste profunda, timp in care
fiecare isi dadea seama de adevarul acestei afirmatii. Batrinul profesor spuse atunci: "Care sunt pietrele cele
mai rosii din viata voastra? Sanatatea voastra? Familia voastra? Prietenii vostrii sau prietenele voastre? Sa va
realizati visele? Sa faceti ceea ce va place? Sa invatati? Sa aparati o cauza? Sa fiti relaxati? Sa va permiteti
mai mult timp? Sau lucruri cit mai diverse? Ceea ce trebuie sa ne amintim este importanta punerii mai intii a
pietrelor mai mari, alfel se poate sa nu reusim sa ne facem prpria viata.Daca se da prioritate
nimicurilor(pietris, nisip) ni se va umple viata cu fleacuri si nu von avea timp suficient pentru a permite
lucrurilor importante. Deci sa nu uitati sa va puneti intrebarea: "Care sunt pietrele cele mai mari in viata mea?"
Si apoi sa le asezati primele in vasul vostru." Cu un salut prietesc batrinul profesor isi saluta auditoriul si iesi
din sala.
Necunoscut

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Pietrele

Odata un profesor al Scolii Nationale pentru Administratie Publica a fost contactat pentru a tine un curs de
formare a " Planificarii eficace a timpului" unui grup de 15 directori ai unor importante companii americane.
Cursul facea parte din una din cele cinci sectiuni ale zilei lor de formare , si profesorul avea la dispozitie doar
o ora "pentru a face lectia". In picioare, in fata acestui grup de elita ( pregatit pentru a nota tot ceea ce
expertul avea sa-i invete), batrinul profesor ii privi cu atentie pe fiecare in parte, apoi spuse: " acum vom face
un experiment". Dedesubtul mesei ce-l separa de elevi, batrinul scoase un recipient mare din sticla, de peste
4 litri si-l aseza usor in fata lui. Apoi scoase o duzina de pietre de marimea unor mingi de tenis si pe rind le
puse usor in vas.Cind acesta a fost umplut pina la virf astfel incit era imposibil sa mai adaugi o singura piatra,
ridica usor ochii spre elevii sai si-i intreba: "Este plin acest vas?" Surizind toti au raspuns "Da". Astepta citeva
secunde si adauga: "Intr-adevar?" Atunci se apleca din nou si scoase de sub masa un alt vas, de aceasta
data plin de pietris. Prudent varsa acele pietricele peste pietrele din debutantul vas si apoi misca usor vasul.
Pietricelele se infiltrara printre pietre pina la fundul vasului. Batrinul profesor ridica din nou privirile spre
auditoriul sau si intreba: "Acest vas este plin?" De aceasta data minunatii sai elevi incepura sa inteleaga
rationamentele sale. Unul dintre ei raspunse: "Probabil ca nu". "Bine" raspunse batrinul profesor. Atunci se
apleca din nou si de aceasta data scoase de sub masa un sac cu nisip. Cu atentie varsa nisipul in vas. Nisipul
umplu spatiile dintre pietre si pietricele. Inca o data profesorul intreba: "Acest vas este plin?". De data
aceasta, toti laolalta, elevii sai raspunsera fara a ezita: "Nu!". "Bine" adauga batrinul profesor. Si cum elevii sai
prestigiosi deja se asteptau, lua cana de apa care se afla pe masa si umplu vasul. Batrinul profesor ridica
atunci privirile spre grup si intreba: " Ce adevar mare ne demonstreaza acest experiment?" Cel mai viclean,
cel mai istet dintre elevii sai, gindindu-se la tematica cursului, spuse: "Demonstreaza ca si atunci cind credem
ca agenda noastra este plina, se pot adauga alte intilniri sau alte lucruri noi de facut.""Nu" raspunse
profesorul. "Nu este aceasta. Marele adevar care este demonstrat prin acest experiment este urmatorul: daca
nu sunt asezate mai intii pietrele mari in vas nu poate fi pus restul" . Se facu o liniste profunda, timp in care
fiecare isi dadea seama de adevarul acestei afirmatii. Batrinul profesor spuse atunci: "Care sunt pietrele cele
mai rosii din viata voastra? Sanatatea voastra? Familia voastra? Prietenii vostrii sau prietenele voastre? Sa va
realizati visele? Sa faceti ceea ce va place? Sa invatati? Sa aparati o cauza? Sa fiti relaxati? Sa va permiteti
mai mult timp? Sau lucruri cit mai diverse? Ceea ce trebuie sa ne amintim este importanta punerii mai intii a
pietrelor mai mari, alfel se poate sa nu reusim sa ne facem prpria viata.Daca se da prioritate
nimicurilor(pietris, nisip) ni se va umple viata cu fleacuri si nu von avea timp suficient pentru a permite
lucrurilor importante. Deci sa nu uitati sa va puneti intrebarea: "Care sunt pietrele cele mai mari in viata mea?"
Si apoi sa le asezati primele in vasul vostru." Cu un salut prietesc batrinul profesor isi saluta auditoriul si iesi
din sala.
Necunoscut

Ultima modificare efectuata de catre Ciprian Dumitru la 09/06/2008 22:42, modificat de 1 data in total

Marioneta

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar fi uitat ca eu sunt o marioneta din carpe si daca mi-ar fi dat un pic de viata,
probabil ca nu as spune tot ceea ce gandesc dar as gandi tot ceea ce spun. As da valoare lucrurilor, nu pentru
ceea ce valoreaza dar pentru ceea ce inseamna. As dormi un pic, as visa mai mult, intelegand ca pentru
fiecare clipa in care tinem ochii inchisi pierdem 60 de secunde de lumina. As pleca cand toti se distreaza, as
sta treaz cind cei mai multi dorm. As asculta cind cei mai multi vorbesc, si cum as gusta o inghetata de
ciocolata buna. Daca Dumnezeu mi-ar fi dat cadou un pic de viata, m-as imbraca subtire, m-as intinde la
soare lasandu-mi neacoperit nu numai corpul dar si sufletul. Dumnezeul meu, daca as avea o inima, mi-as
insemna ura in ghiata si as astepta venirea soarelui. As picta un poem de Benedetti pe stele cu un vis de-al lui
Van Gogh, si un cantec de-l lui Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele
trandafirii pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor lor. Dumnezeul meu, daca as avea un
pic de viata....N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa spun oamenilor ca iubesc, ca ii iubesc. As convinge orice
femeie si barbat ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cit de mult
gresesc ca nu te mai indragostesti cind imbatranesti, fara sa stie ca de fapt imbatranesti cand nu mai iubesti.
Unui copil i-as da aripi dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine
odata cu imbatrinirea, ci odata cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi oamenii... am invatat ca toata
lumea vrea sa traiasca pe culmi de munte, fara a sti ca adevarata fericire consta in felul in care urci
povarnisul. Am invatat ca atunci cand un nou nascut apuca pentru prima data cu pumnul sau mic degetul
tatalui sau il va tine penrtu totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus doar
cand trebuie sa-l ajute sa se ridice. Sunt atat de multe lucruri pe care le-am putut invata de la voi, dar intr-un
final nu-mi vor servi prea mult pentru ca atunci cand ma vor repune in aceasta valiza, eu voi muri.

Gabriel Garcia Marquez

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Alternativa la actiune

Intrucit nu vei inota niciodata in apa pentru ca nu ai
INVATAT SA INOTI
Intrucit nu vei merge niciodata pe strada pentru ca nu ai
INVATAT SA MERGI
Intrucit nu te vei juca niciodata volei pentru ca nu ai
INVATAT SA TE JOCI
Intrucit nu vei merge niciodata cu bicicleta pentru ca nu ai
INVATAT SA PEDALEZI
Tot una este ca tatal tau si mama ta au astaptat atat
Sa te aduca pe lume;
DACA TU NU VEI INVATA SA TRAIESTI

Umberto Zamboni

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Am cerut....

Am cerut putere
Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic
Am cerut intelepciune
Si Dumnezeu mi-a oferit nereguli de rezolvat
Am cerut prosperitate
Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc
Am cerut curaj
Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit
Am cerut rabdare
Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept
Am cerut dragoste
Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut
Am cerut favoruri
Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut
Am primit tot ceea ce-mi era necesar

RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE

_________________
“Fii atent la gandurile tale, pentru ca devin cuvinte
Fii atent la cuvintele tale, pentru ca devin actiuni
Fii atent la actiunile tale, pentru ca devin caracterul tau
Fii atent la caracterul tau, pentru ca poate deveni destinul tau”

Sunt momente cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai deslegat niciuna din marile-ntrebari!"

"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Canta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere"

(Rubaiyatele lui Omar Khayyam)

_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Dacă Dumnezeu ar uita pentru o moment că nu sunt decât o papuşă de cârpă şi mi-ar oferi în dar o fărimitură de viaţă,
Probabil că nu aş spune tot ceea ce gândesc, dar în mod sigur aş gândi ceea ce spun.
Aş aprecia lucrurile - nu pentru cam cât ar valora, cât mai degrabă pentru ceea ce reprezintă.
Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult. Stiu că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină.
Aş merge în timp ce alţii se mişcă fara ţintă; m-aş trezi în timp ce ceilalţi ar dormi.
Aş asculta îndată ce alţii ar vorbi, şi cât m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolată!
Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă, m-aş îmbrăca simplu, m-aş arunca la orizontal ca soarele să-mi mângie cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.
Dumnezeul Meu, dacă eu as avea inima, mi-aş scrie ura pe gheaţă şi aş aştepta ca soarele sa o topească. Cu un vis de-al lui Van Gogh aş picta în stele un poem de Benedetti si o serenadă de Serrat ar fi serenada mea oferită Lunii.
Cu lacrimile mele aş uda mai degrabă trandafirii, să simt durerea spinilor şi sarutul petalelor.
N-aş lăsa nici o zi să treacă fără a spune celor dragi ca îi iubesc.
Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei ţin cel mai mult şi aş trăi îndragostit de iubire.
Barbaţilor le-aş dovedi cât de mult greşesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndragostească atunci când îmbătrânesc, fară să ştie că ei îmbatrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndragosti. Unui copil i-aş dărui o pereche de aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur a zbura. Pe cei batrâni i-aş învaţa că moartea nu vine o dată cu vârsta, ci cu uitarea.
Am învaţat că fiecare vrea să traiască pe vârful muntelui, făra să ştie că adevarata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.
Am învaţat când un nou născut atașează cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatălui sau, de fapt l-a vrajit pentru totdauna.
Am învăţat că un om are dreptul să se uite de sus la un altul doar când il ajută să se ridice. Am invăţat aşa de multe de la voi, dar în cele din urmă nu-mi vor fi de niciun folos fiindcă atunci când mă vor pune înăuntrul acelei cutii, din păcate, voi fi murit. Garcia Márquez's Farewell to His Friends

_________________
Cine se intoarce la origini, gaseste originile schimbate (Frederich Nietzsche)

Ultima modificare efectuata de catre lacra_ la 31/05/2008 09:14, modificat de 1 data in total

Poveste pentru suflet

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie - TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie - AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie - FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie - SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma peste tot vom merge.

Sa-l cultivam, sa-l facem zdravăn si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.

O zi frumoasa!!!!

_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

[URL=http://www.bigupload.com/files/HWSIM2NVF9/Pablo_Neruda.pps.zip.html]Pablo_neruda[/URL]

_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Relationships of all kinds are like sand held in your hand. Held loosely, with an open hand, the sand remains where it is. The minute you close your hand and squeeze tightly to hold on, the sand trickles through your fingers. You may hold on to some of it, but most will be spilled. A relationship is like that. Held loosely, with respect and freedom for the other person, it is likely to remain intact. But hold too tightly, too possessively, and the relationship slips away and is lost.
- Kaleel Jamison

_________________
Primul pas pentru a nu fi nefericit este sa nu ai timp sa te gandesti la nefericire.

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai destul de lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: "nu inteleg"
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este necesitate insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi."

_________________
Primul pas pentru a nu fi nefericit este sa nu ai timp sa te gandesti la nefericire.