O simpla curiozitate... sa-i zicem sondaj de opinie?

Zilele trecute am fost intrebata despre acest subiect si mi-a trezit asa... o curiozitate. Voi ce parere aveti?

Cum v-ati simti daca ati afla ca in colectivitatea voastra sau la locul de munca, etc. se afla un fost detinut care a ispasit o pedeaspa de 4-5 ani sau poate chiar mai mult pentru infractiuni? L-ati accepta? Sau o urma de indoiala, teama, etc, v-ar opri sa aveti o relatie normala (de genul unei relatii care s-ar fi conturat, poate, daca nu ati fi stiut despre dosarul lui penal).

_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Cred ca as fi putin ipocrita daca as spune ca nu m-ar deranja. Dar cred ca depinde mult de firea lui, ca de fapt nu conteaza ca e fost detinut ci doar modul in care se comporta. Poate mi-ar fi putin teama, dar m-as obisnui. Si o relatie oricare ar fi aceasta se poate face chiar de trecutul fiecaruia si de greselile pe care le-a facut. Pup si sper ca am fost de folos

Cand faci cunostiinta cu o noua persoana nu o aduci imediat in casa si nu ii faci confidente. Trebuie timp ca cineva sa iti castige increderea. Asa se intampla cu oricare nou venit in viata noastra, nu numai cu un fost detinut. Desi acesta din urma trebuie sa lupte mai mult decat fiecare pentru a demonstra ca este "la fel" sau "mai bun".
Daca e vorba de o relatie de conjunctura, fara nici un fel de implicatii afective, nu as avea probleme sa las loc de "buna ziua", sa ajut, daca mi se cere si daca pot sau la randul meu sa cer ajutor. Dar in cazul unei relatii de prietenie sau amoroase sau mai stiu eu ce .... e trebuință de ceva timp.
E greu spus "ce as face daca ...", atat timp cat nu am fost pusa in întocmai situatii.

Imi pare rau sa spun sa asi avea o mare reticenta fata de el, asta fiind parerea mea acum dupa practica efectuata la penitenciar care a avut un cuvant important de zis in privinta parerii mele fata de detinuti...depinde si de fapta comisa... :-/

_________________
Stop war! Bring peace into your life!

scz, am tastat gresit...."dar as avea" :whistle:

_________________
Stop war! Bring peace into your life!

as avea o urma de indoiala ..este firesc dar oricine merita o a 2a sansa...si pana la proba contrarie incerc sa nu-mi arat aceasta teama sau indoiala

_________________
I could turn around and end it...I can leave the past behind
I could let you down and waiting ...Like an angel with no sky

Claudia a scris:

Zilele trecute am fost intrebata despre acest subiect si mi-a trezit asa... o curiozitate. Voi ce parere aveti?

Cum v-ati simti daca ati afla ca in colectivitatea voastra sau la locul de munca, etc. se afla un fost detinut care a ispasit o pedeaspa de 4-5 ani sau poate chiar mai mult pentru infractiuni? L-ati accepta? Sau o urma de indoiala, teama, etc, v-ar opri sa aveti o relatie normala (de genul unei relatii care s-ar fi conturat, poate, daca nu ati fi stiut despre dosarul lui penal).

Este foarte greu sa fim obiectivi.Sa va spun ce mi s-a intamplat in liceu...am avut un iubit cu care ma impacam nespus de bine,el era ok,aveam o relatie normala.Nimic suspect.Numai ca dupa vreo 2 luni am aflat ca facuse puscarie in stainatate pt furt.Sincer dupa ce am aflat(el mi-a marturisit)m-am schimbat fata de el,pe langa teama de a asta langa un fost detinut,era si teama ca ar fi putut in orice moment sa faca unele gesturi "nelalocul lor"sa zic asa.Concluzia mea:aceasta situatie cu detinuti este o stereotipie mai mult decat o prejudecata,deoarece oricat de atasata am fost de acea persoana,sentimentele nu au mai contat.Stereotipia:fostii detinuti niciodata nu se vor reintegra in societate.Acum,cred ca intro situatie in care am un fost detinut,coleg,as incerca sa ma comport normal,insa depinde si de om.Iar acum sincer pana nu suntem fata in fata cu situatie respectiva,nu e sigur ca o sa actionam intocmai cum spunem.

Daca ar fi coleg nu as avea nici o problema.Insa implicarea intr-o relatie afectiva ar depinde mult de fapta comisa si de felul lui de a fi.Pentru faptele cu agresiune as avea o reticienta, nu m-as aventura intr-o relatie.

Da, as avea niste reticente in faza initiala, in care nu cunosc persoana respectiva, ce infractiune a comis si care a fost situatia, ce a invatat din experienta asta... Cred ca as oscila intre a nu incerca sa ma apropii prea mult si eforturi de a-i acorda o sansa, de reintegra acea persoana. Cred ca ar fi o lupta continua in mine si ca daca ar coopera atunci cand incerc sa ma apropii, as intelege cine este acel om in prezent, l-as cunoaste si i-as acorda increderea mea treptat, pana cand se diminueaza suficient de mult reticentele initiale incat sa putem relationa cu adevarat. Increderea mea si-o va castiga natural, fara sa ii pun piedici in plus fata de cum si-ar castiga-o cineva care nu a comis o infractiune.
Fiind vorba practic de un strain, depinde foarte mult si tipul de delicventa si daca recidiveaza si cat de des si in ce situatii; cat empatizeaza, daca este capabil de sentimente... tocmai pentru ca este vorba despre un om nou pentru mine, din start nu m-as implica teribil de mult daca persoana cere prea numeroase resurse emotionale din partea mea.

_________________
understand and unaware how to express myself without using pagan words i'd rather be mute.

Nu ma deranjeaza ce a facut o persoana in trecut sau cum se comporta in prezent cu ceilalti..pentru mine e esential intr-o relatie(de orice tip)cum se comporta cu mine.Am si cunostinte fosti detinuti si nu am avut niciodata nicio problema.