INTEGRAGREA C.E.S PRIN STEP BY STEP

Societatea în care trăim şi în care vor trăi copiii pe care îi pregătim are nevoie de oameni care să gândească interdisciplinar, care să treacă cu uşurinţă de la un domeniu la altul şi care să-şi îndeplinească cu succes rolurile sociale pentru care sunt pregătiţi. Educaţia ca activitate sistematică conştientă şi organizată presupune o anumită coerenţă, unitate. Copilul - ca fiinţă umană în devenire – este o totalitate, un întreg şi nu trebuie să se piardă din vedere acest lucru.
Educatia de astazi trebuie sa faca posibila dezvoltarea la copii a unor astfel de capacitati care trec dincolo de simpla traditie si de cunostintele obisnuite. Educatia este un drept al tuturor copiilor , indiferent de mediul din care provin , indiferent de I.Q . sau limba pe care o vorbesc acasa . Pentru fiecare dintre acesti copii ramane la latitudinea parintelui si cadrului didactic sa gaseasca modalitatea cea mai eficienta pentru dezvoltarea lui ulterioara .
Educatia nu este numai un drept al copiilor cu nevoi speciale si dizabilitati , ci este si elementul central in reducerea punctelor slabe si in maximizarea potenţialului acestora , in pregătirea lor pentru o viata independentă si în promovarea şi asigurarea incluziunii lui sociale.
In România , în ceea ce priveşte educaţia copiilor cu nevoi educaţionale speciale sunt câteva prevederi, dar disparate si adesea contradictorii , acordând nereglementate cele mai numeroase situaţii din realitatea complexă cu care se confrunta copii si familiile acestora în relaţia cu instituţiile care le ofera educaţie sau servicii educaţionale . In consecinţă sunt reduse drastic şansele acestora de a atinge potenţialul maxim în toate ariile de creștere , un grad cât mai mare de independenţă la vârsta adultă , de a căpăta abilitaţile si deprinderile necesare pentru a desfaşura o activitate utilă , de a munci potrivit potenţialului , reducându-se în aceeaşi mărime şi şansele de incluziune socială de participare şi de contibuţie a acestora la dezvoltarea comunitaţii în care trăiesc , spre disperarea familiilor lor . In educaţie , incluziunea reprezintă trecerea de la abordarea centrata pe curriculum la abordarea centrată pe elev . In loc ca elevul să fie pregatit pentru integrarea în şcoala de masă , acesta din urmă si strategiile de predare vor fi pregătite pentru a-l integra. Materialele de învaţare , curriculumul si aşteptările fată de activităţile cu fiecare copil şi metodele de predare trebuie adaptate pentru atingerea obiectivelor individuale şi curriculare. Scopul urmărit nu are caracter exclusiv social sau curricular , ci se referă la incercarea de a întâmpina toate nevoile unui copil , ori de câte ori este posibil.
Şcoala trebuie să se întoarcă spre elev .Este raţiunea ei de a fi ! În ultimii 18 ani am încercat tot felul de programe , manuale şi reglementări pentru oricine altcineva decât pentru elevii care ar trebui să beneficieze de ele . Deabia acum, în ultimii ani, şcoala românească a promovat cu adevărat şi alternativele educaţionale , care au început să fie apreciate la adevarata lor valoare . Problema nu s-ar putea pune oare şi la nivel de şcoala incluzivă ? Nu s-ar putea adopta strategiile didactice folosite în alternativele educaţionale pentru integrarea şi dezvoltarea copiilor cu nevoi speciale ?
În alternativa educatională Step by Step copilul este considerat ca o persoană demnă de respect, unică, şi caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, cum ar fi şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi colaborarea au drept scop verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire a lumii si valorizarea lor.
Step by Step caută să se asigure că absolut orice copil achizitionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale si practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.
Aici, procesul de învătământ este centrat pe elev , educaţia este individualizată Pentru incluziunea copilului cu nevoi speciale este nevoie de planificare , pregătire şi sprijin individual adecvat, de Planul de Intervenţie Personalizat (PIP).
In cele două cazuri educaţia este individualizată, centrată exclusiv pe elev.
Alternativa Step by Step ar dărui multe avantaje pentru integrarea copiilor cu nevoi unice :
- programa este menită să dezvolte priceperea si experienţa pozitivă favorabilă invaţării- copilul trebuie să facă ceea ce ştie el mai bine ;
- cunoştiinţele sunt descoperite de înspre copil;
- elevii sunt activ implicaţi în soluţionarea problemelor şi participă la elaborarea proiectelor;
- accentul se pune pe întelegerea conceptelor importante;
- invăţătoarele şi elevii stabilesc laolaltă reguli de comportare, care pun accentul pe asumarea responsabilităţilor;
- elevii lucrează în perechi şi în grupuri mici;
- părinţii sunt văzuţi ca primii învătători şi parteneri;
- evaluarea este văzută ca un mijloc de perfecţionare individuală;
- mobilierul este adaptat cerinţelor elevului;

In clasa de Step by Step copiii nu sunt lăsaţi să rămână in urmă, sunt supravegheaţi tot timpul, sunt corectaţi şi li se cultivă sentimentul de încredere în forţele proprii. Sistemul îngăduie şi activitatea de performantă pentru copiii dotaţi ,dar cu susținerea PIP ar putea ajuta incluziunea copiilor cu nevoi particulare . In clasele step-by-step copiii invaţă pe centre de activitate (grupe de lucru) şi este stimulată comunicarea între ei şi exprimarea lor liberă. Prin acest mod de lucru, copiii sunt obisnuiti sa interrelationeze cu usurinta. Pentru un copil cu nevoi deosebite modul in care comunici cu el, neconstrangerea si relativa libertate conduce la succesul educational. Relatia invatator-elev, intr-o clasa step-by-step, este una de prietenie, colaborare, in care educatorul sugereaza si intareste motivatia pozitiva de descoperire a copilului. Aceasta se datorează şi faptului că părinţii îşi lasă copiii la şcoală dimineaţă şi îi iau chiar şi ulterior ora 16, fiecare cadru didactic petrecându-şi 6-7 ore pe zi alături de copii. Un copil din clasa step-by-step este mult mai deschis, mai comunicativ, iar nivelul cunoştinţelor acumulate este superior. Această relaţie este foarte importantă şi în şcoala incluzivă , doar că momentul este mult mai concis iar relaţionarea este întreruptă în clipe importante . Prelungirea timpului de relaţionare cu elevul cu nevoi distincte ar fi benefică atât pentru el cât si pentru cadrul didactic care îşi va putea astfel cunoaşte mai bine subiectul şi va putea adopta strategii didactice eficiente.
Până la 12 – 14 ani funcţiile de cunoaştere şi procesele emoţionale ale copiilor nu sunt complet dezvoltate, mature. Individualizarea prin motivare pozitivă şi învăţarea colaborarii în lucrul pe centrele de activitate sprijină la formarea şi maturizarea acestor funcţii. La aceste vârste copilul nu e încă apt să înţeleagă şi să suporte competiţia privat de urmări negative. Concurenţa apare şi în comparaţiile produse de evaluare în clasele Step by Step, dar numai în măsura în care copilul o poate accepta sau “digera” el însuşi. De aceea Step by Step nu compune explicit situaţii de competiţie. Acest lucru ar fi propice şi în şcoala incluzivă , unde, înca, evaluarea se mai face tradiţional . Pentru copilul cu nevoi excepționale competiţia nu este valorizată pertinent , copilul neştiind ce înseamnă adevarata competiţie.
Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea educaţiei. Aici copiii învaţă în Centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu material didactic specific unei activităţi, în care un numar mic de copii se confruntă, individual sau în grup, cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine obligatoriu: un Centru de citire, un Centru de scriere, un Centru de ştiinţă, un Centru de matematică, un Centru de artă şi un Centru de construcţii. Centre facultative pot fi imaginate de învăţător.
Ce aduce această organizare ? In primul rând educatorul nu mai stă faţă în faţă cu copilul - poziţie de confruntare, inegală, ci umăr la umăr - poziţie de colaborare, egală, în care educatorul, sugerează, şi întăreşte motivaţia pozitivă de descoperire a copilului, consolidându-i demersul mintal propriu. In plus, în Centrele de activitate se realizează colaborarea şi comunicarea cu colegii în îndeplinirea unor sarcini comune, sămânţa lucrului în proiecte colective de mai târziu. Aici e locul împărtăşirii experienţelor, al planificării activităţilor la începutul zilei, al evaluării sarcinilor, al concluziilor şi al stabilirii în comun a regulilor şi responsabilitaţilor. Se află aici un “Scaun al Autorului” pe care fiecare copil devine personajul principal, locul de unde îşi prezintă ideile, rezultatele şi se supune confruntării cu ceilalţi, observaţiilor şi sugestiilor lor critice.
Pentru copilul cu nevoi speciale munca în centrele de activitate ar fi o reală plăcere;
munca cu aceşti copii este uneori foarte dificilă, iar centrele de interes i-ar ajuta să-şi reducă frustrările şi să-şi depăşească temerile.
Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziţia “umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educaţie.
Participarea părinţilor în procesul de învăţământ , în cazul copiilor cu nevoi speciale ar fi un beneficiu nu numai pentru copil ci şi pentru părinte . Aceasta comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare. Comunicarea copilului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai lăsat devenind astfel mai străveziu pentru părinţi. Părintele îşi cunoaşte astfel copilul şi sub forma de elev şi începe să-l priveasca ca atare , nu ca pe un copil cu handicap.
Considerăm , aşadar , că avem necesitate de un act normativ special , clar si cuprinzător care să reglementeze explicit toate aceste cerinţe pentru integrarea copiilor cu nevoi aparte uşoare şi moderate , afectiuni care nu ar trebui să-i împiedice să se integreze în societatea modernă . Noi trebuie să oferim siguranţa faptului că serviciul educaţional şi de sprijin pentru aceşti copii , vine în întâmpinarea nevoilor lor educaţionale specifice . În educarea acestor copii nu putem lucra dupa tipare ; numai îmbinand alternativele pedagogice –în speţă Step by Step, cu cele tradiţionale , şi îngăduind la latitudinea educatorului luarea deciziilor asupra conţinutului şi a strategiilor didactice cele mai potrivite , vom ajunge la rezultate .

BIBLIOGRAFIE :

1. Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională Bucureşti, « Copilul meu merge la scoala Step by Step » -Ghid pentru părinţi

2. Popovici, D.V., (1999), „Elemente de psihopedagogia integrării”, Bucureşti, Editura PRO HUMANITE

3. Ghid practic pentru educatorii şi părinţii copiilor cu tulburări de atenţie şi hiperactivitate , ediţia a II-a, Timişoara, 2004

_________________
DMA