Calea luminii

Calea luminii

Pe drumul de întors a nins cumplit,
iar călătorul de departe, ostenit
mai pune înc-un pas la şirul infinit
şi gândul zboară spre un ochi iubit.

Priveşte dar un cojocel de mult tocit
dar ce cuprinde cu nesaţ
un trup ce poartă un bărbat
spre zări de dor şi foc din stele aţâţat.

Opincile s-au ros ca lemnul putrezit,
doar o lumină din sufletul aprins
mai pâlpăie cucernic în timpul amuţit,
pentru a duce în loc de pace, un învins.

De unde vii, fiinţă, ca de exemplu o arătare
cu-a ta spinare-nconvoiată,
o lume de poveri de câte feluri, oare
te-ncumeţi a purta odată?

Ai străbătut hotare fără de sfârşit,
poate în lupte inima ai ars ca un erou
sau alungat de negura ca de granit
plecat-ai să găseşti un soare nou?

Tăcerea se prelinge ca firul unei ape,
ce îşi ascunde frumuseţea sub o stâncă
şi taina ce toarce pe sub pleoape
o vei păstra fecioară încă.

Noaptea îşi pune cuşmă
şi merge la plimbare pe poteci,
învăluită în mantie de seamă
pentru un prunc născut din veci.

O îmbucătură la masă de străini ai parte,
prea îndeajuns pentru un scurt popas,
iar laviţa te soarbe ca la moarte,
pe mări te poartă ca un vas.

Când zorii dimineţii au gângurit cu bucurie,
smeriţi în dar de aur cu iubire oferit,
bărbatul a pornit în a sa călătorie
către un loc de multă vreme părăsit.

O poartă, ce cu regret aruncă de pe ea zăpada,
atinsă de mâna în tremur ridicată,
desface drum de volbură pentru cascadă,
în matcă de pace revărsată.

Şi când lumina focului a întregit retina,
iar degete subţiri trezesc la viaţă un învins,
speranţa, fuior se face pe tulpină,
în cântec de slavă pentru Acel prunc.

_________________
http://hopeforpeople.wordpress.com/

Thanks for the inihsgt. It brings light into the dark!

I found this post very useful!