Artist sau om ancorat in realitate?

Toti cunoastem cum sunt artistii... picteaza... compun... canta... sunt cu capul in nori... tot momentul au un motiv de fericire... unii nu se pot lauda cu mari realizari in viata, dar nici nu prea au griji.

Cei realisti... cei care sunt mult mai materialisti... tot timpul par stresati de grijile cotidiene.. tot timpul au un tel precis... de obicei ei sunt cei care acumuleaza... au realizari cu care pot iesi in fata...

So? Care parte va atrage mai mult?

_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Iubesc artistii, pentru ca sunt atat de imprevizibili.
Atat de excentrici.
Si de sensibili uneori.
Ii iubesc chiar si cand alteori sunt incredibil de ignoranti.
Ador artistii pt ca ii inteleg.
Artistii stiu sa se bucure de maruntisuri la fel de bine ca de exemplu stiu sa se bucure de lucrurile marete.
Sunt perfectionisti in arta si haotici in viata cotidiana.
Dar sunt frumosi. Atat de frumosi.
Pentru ca ei stiu sa vada.
Si sa asculte.
Si sa simta.
Pt ca sunt geniali.
Dar uneori dramatizeaza. Si sufera. Si sunt egoisti.
Si te parasesc pt ca apoi sa se intoarca la tine.
Si uneori nu au nevoie de tine, ci de singuratate.
De aceea ii ador, pt ca artistii iubesc totul, mai putin oamenii...

Cel mai mult in viata imi doresc sa fiu muza.
Nu psiholog, nu inginer, nu profesor, nu artist. Ci muza.

_________________
Daca scena e a lor, http://www.youtube.com/watch?v=qfU8wCMwoiU atunci locul de sub scena este rezervat pentru mine si prietenii mei rozatori.

Eu admir artistii pentru talentul lor si pentru felul in care isi dedica viata darului pe care il au, dar va necesită sa o contrazic pe Molkisha, spunand ca artistii nu sunt fericiti (majoritatea). Marii artisti, pictorii pe care ii cunoastem si noi, poetii si alti artisti adevarati cu siguranta ca nu au dus o viata fericita. Se stie ca adevaratii artisit au fost chinuiti de saracie, boli si singuratate. Datorita sensibilitatii lor exagerate, pentru artisti viata este o continua dezamagire si tristete. Daca va uitati in istoria artelor veti vedea ca majoritatea poetilor si pictorilor erau fascinati de frumusetea feminina, de delectarea pe care il au nevestele asupra barbatilor, insa ceea ce mai poate fi observat este ca toti erau nefericiti si dezamagiti de faptul ca femeia nu ii putea aprecia pentru ceea ce sunt sau erau dezamagiti de faptul ca pe cat este de frumoasa femeia, pe atat este de goala in interior. Nu pot sa spun ca mi-as fi dorit viata lui Eminescu, un geniu neinteles de oameni care , precum Luceafarul său , nu a putut atinge ceea ce si-a dorit cel mai mult si anume iubirea, care pentru el a fost o continua dezamagire, nu mai pomenesc de faptul ca saracia i-a fost tovaras toata viata adulta. Opera lui este ...geniala , dar nu, nu multumesc nu vreau acea viata. Si nu vorbesc numai din autobiografiile si biografiile artistilor, ci si din ce am vazut pana acum in jurul meu.
Eu aleg sa fiu cu picioarele pe pamant si sa imi permit sa ma desprind de realitate atunci cand simt nevoia sau cand realitatea devine colpesitoare.

_________________
"Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti lumii." (Gandhi)

Doamne, dar cine a zis ca sunt fericiti? :lol:

_________________
Daca scena e a lor, http://www.youtube.com/watch?v=qfU8wCMwoiU atunci locul de sub scena este rezervat pentru mine si prietenii mei rozatori.

"i reject your reality and substitute my own" aleg artist..desi nu am nici un talent artistic Smile

pentru simplul fapt ca realitatea nu ma satisface uneori si atunci umplu golurile cu propriile mele creatii..dar nu facem toti la fel?

oricum ideea e ca orice e dus in extraordinar e negativ pentru viata...in fiecare dintre noi e un artist si un realist, un constient rational materialist si un inconstient imprevizibil creativ etc. trebuie doar separate, pastrate in echilibru si integrate cumva intr-un tot unitar